Am făcut fotografia care însoţeşte textul în urmă cu două săptămâni, la Bienala de la Istanbul. O întreagă încăpere era ocupată de acest covor de sticle sparte. Artistul turc ne invita să medităm, nu să-l traversăm. În acea sală eu am simţit un gol în stomac pentru că am găsit o corespondenţă cu situaţia în care mă aflasem până de curând. Trebuia să decid dacă accept soluţia iradierii cu iod sau nu.
Dacă accesaţi link-ul veţi vedea ce soluţie am ales.
Uneori, în viaţă drumul poate fi şi aşa. Îl poţi trece de-a dreptul, cunoscând consecinţele sau poţi căuta soluţii alternative. Cel mai dificil e să accepţi întru totul că trebuie să-l treci singur şi că numai tu hotărăşti cum să-l traversezi…
2 comentarii
Buna dimineata! Va rog sa–mi spuneti in ce a constat regimul tibetan pe care d-voastra l-ati tinut in urma cu cativa ani .Va multumesc ! Multa sanatate!
Buna ziua,
Nu ştiu la ce faceţi referire. Vă rog, detaliaţi.
Mulţumesc,
Dana Deac