Din cele zece zile petrecute la Istanbul, numai in cea de-a noua am putut ieşi în lume. După bunker a urmat izolarea într-o cameră de hotel. Veţi vedea în link-ul acesta cum am trecut prin iradierea cu iod.
Revenind la cea de-a noua zi, singura ploioasă şi rece din cele zece, a fost intensă, plină de mici descoperiri culturale. Am putut vizita doar două spaţii ale Bienalei de artă. Fotografia care e ataşată textului este o lucrare a unui artist turc. Mie mi-a sugerat o poartă pentru o trecere pe care o facem doar o dată… Vouă ce vă spune?
Una dintre locaţiile Bienalei a fost Muzeul de Artă Modernă. Aici, m-a impresionat o altă poartă. Veche de peste o sută de ani, poarta a fost pictată recent de un renumit artist plastic turc. Era un fel de victorie a imaginarului laic asupra nonfigurativului religios.
Ideea de poartă m-a urmărit tot timpul. Poate şi pentru că eram la Înalta Poartă?